Anul lui Dumnezeu 2010

Ca in fiecare an, ma regasesc mereu dimineata devreme la birou, in primele zile ale lui ianuarie.

Liniste deplina. Parchez masina, mangai cainii vagabonzi ce ma intampina dand din coada, bucurosi, in speranta unor resturi de mancare, ascult scartaitul zapezii de sub bocancii mei albastrii in timp ce pasesc spre intrare, unde din nou ajung sperand, ca macar odata, din clinchetul zecilor de chei, sa o nimeresc din prima pe cea buna. Ceea ce nu se intampla niciodata.

Acum ceva timp ma credeam invincibila. Auzeam in jurul meu vorbindu-se despre semnele aparitiei unei crize financiare tot mai apropiate. Ma gandeam “hmmm…criza financiarrrrra…suna a prajitura frantuzeasca!”. Habar n-aveam ca urma sa fiu lovita peste asteptarile mele. Mai mult decat atat, criza traversata anul trecut nu s-a limitat a fi doar o “prajitura frantuzeasca”, ci mi-a daunat si sufletului, relatiilor personale.

Asadar, viata m-a invatat ca azi poti sa ai totul, iar maine sa nu mai ai nimic. Cardul Gold, calatoriile, pantofii multicolori, luxul timpului liber si a cartilor citite, noptile pierdute in cluburi si diminetile tarzii, mesele linistite, duminica in familie, serile de vara inecate in bere, prietenii pe care ii credeai pentru totdeauna etc, toate pot disparea intr-o clipa.

Ma gandesc cu optimism ca poate abia acum, la 28 de ani, m-am maturizat cu adevarat, dar cert este ca am trait un an revolutionar din toate punctele de vedere: mi-a revolutionat gandurile si am putut lasa in urma amintiri ce nu aveau sa revina niciodata ; mi-a revolutionat perceptia asupra muncii, intelegand ca in orice domeniu, pentru a construi, trebuie depus efort ; mi-a revolutionat sentimentele pentru oameni, care desi raspandite in tot mai putine locuri, sunt tot mai puternice ; mi-a revolutionat imaginea asupra dragostei adevarate, constientizand ca familia reprezinta acea una singura nelimitata si neconditionata iubire din lume ; mi-a revolutionat spiritul, ajungand tot mai mult la concluzia ca nimic nu este intamplator si ca toti existam cu un motiv ; mi-a revolutionat puterea de a visa, invatand ca toate realizarile au la baza un vis maret, iar lumea va apartine intotdeauna celor care viseaza ; mi-a revolutionat curajul de a iubi, considerand ca riscul asumat in scopul dobandirii fericirii, te poate aduce in calea sufletului tau pereche ; mi-a revolutionat ideea asupra vietii, despre care cred in continuare, cu desavarsire, ca ea reprezinta un dar care trebuie apreciat si savurat la maximum.

Tocmai am terminat de facut cafeaua si aud la radio cum din nou , de Boboteaza, la Mitropolie, asa-zisii enoriasi s-au calcat in picioare. Probabil se gandesc ca intrand in posesia a cat mai multa asa-zisei “ape sfiintite”, o sa scape de saracie si necazuri, nerealizand ca nici macar o baie intreaga in aceasta apa “prea-marita” nu ii poate feri de inevitabil.

E interesant cum, crestini sau nu, majoritatea dintre noi intoarcem fata catre Dumnezeu numai cand dam de greutati. In cazul meu, anul ce a trecut, in ciuda obstacolelor intalnite, nu a reusit decat sa ma faca sa constientizez si mai mult puterea Lui incontestabila.