Ciunga Divina

Imi doream sa ajung in SUA inca de mic copil, cand mestecam cu atata placere ciunga la colt de strada, afland ca aceasta vine de pe alta lume. “Uauuuu nenicaaaaa ce ciunga buna fac astia pe alta lumeeeee, cred ca e Paradisu’ acolo!”.

Ei bine, am apucat sa traiesc acest "Paradis", abia acum, de curand, cand femeia, desi in continuare cu suflet de copil, a luat de mult locul copilului. Sunt patru zile de cand diferenta de fus orar inca ma ucide, iar in noptile in care ma perpelesc in pat, nu am altceva de facut decat sa rememorez aceasta experienta “divina”.

Primul contact cu un “inger” al Statelor Unite, a fost cand un angajat al aeroportului JFK din New York City, la intrebarea “excuse me sir, where can I find a cart for my luggage?”, mi-a raspuns foarte politicos si amabil, cu un zumzet in loc de cuvinte si o fata crispata urmata de un gat indoit inspre o directie a aeroportului, directie care nu m-a dus nicaieri.

Ajunsa pe Broadway, am abandonat bagajele intr-un primitor buncar de hotel de o stea, scump ca dracu’, ca sa ma minunez ca proasta la luminile, atmosfera si imaginile SF ale strazilor. Efectiv nu puteam sa nu zambesc, desi vroiam sa par cool, de-a locului, ca sa nu fiu luata drept turista, de catre negrii hartuitori care sareau pe tine pentru a intra la comedy-showurile lor. Pentru un moment, am fost coplesita de atmosfera agitata cat si de sentimentul de grandoare emanat de oras, si intr-adevar am simtit ca viata bate filmul.

Influentata fiind de mass-media, ma asteptam sa vad oameni mult mai grasi, cat si mai intimidanti, narcisisti poate, egocentristi… Dimpotriva, americanii au o atitudine mai mult umila, serviabila decat mandra, sunt mai degraba intimidati si nu intimidanti, iar complexele de inferioritate fata de europeni exista cu desavarsire, chiar si in sanul patriei hot-dogului.

Totusi mi-a placut stilul lor relaxant, comod, vestimentar si nu numai, stil care te bucura mai ales daca vii dintr-o Europa plina de fite, unde femeile petrec parca prea multe ore in oglinda, pierzand prea mult timp pe machiaj si accesorizarea fundei din par cu lenjeria intima. Ma face sa ma gandesc ca americanii traiesc intr-o lume in care timpul este cu adevarat pretios, ca reprezinta o natiune in permanenta grabita, avand preocupari cu adevarat reale. Astfel, cand vedeam o business-woman mergand grabita pe Avenue of Americas imbracata la costum elegant si incaltata in slapii cu ajutorul carora, probabil ajungea la timp la o prezentare importanta, o parte din mine stia ca acea prezentare avea sa fie de succes, iar daca ar fi dorit sa poarte si tocuri, cu siguranta acestea o asteptau la serviciu, sub birou.

Este adevarat ca, pe cat de relaxat este stilul americanilor, pe atat de proeminenta este si tendinta de neglijenta. De exemplu, am cunoscut un profesor universitar al carui tricou cu care era imbracat avea cateva reale… aerisiri.

Am avut ocazia, de asemenea, sa stau la un pahar de vorba cu cativa americani, una dintre concluziile trase fiind ca acestia au simtul responsabilitatii mai dezvoltat fata de europeni. De exemplu, Dave pe care l-am intalnit intr-un pub de pe strada 49 colt cu bulevardul al 7lea, era de parere ca, la cei 26 de ani ai sai, se simte lasat pe dinafara neavand sotie si copii, considerand ca a ales sa “faca bani”, compromitandu-si viata de familie… Ma gandeam, oare ce parere ar fi avut despre play-boy-ii nostrii de Fratelli autohtoni care la 26 de ani inca sunt intretinuti de parinti!?

Femeile, cel putin cele pe care le-am cunoscut eu, sunt ca niste hiene de galagioase. Le place sa se auda vorbind tare, considerandu-se mult prea importante, neavand neaparat mare lucru de comunicat. Le lipseste cu desavarsire finetea si comportamentul european rafinat (cel putin cel din aparente), iar intalnirea lor pe ringul de dans se transforma intr-o adevarata imagine demna de Animal Planet.

Dupa selectarea ca la targul de vite, a clientilor, de catre gorilele de bodyguardzi, am reusit sa intru intr-unul dintre cele mai selecte cluburi din Manhattan , pe nume Pink Elephant; atat de select, incat Le Gaga din Herestrau de exemplu, are zece clase mai sus decat acesta. Desi relativ scump (14 USD un pahar de whisky cola), imperfectiunile decorului cat si serviciilor fiind mai mult decat evidente, ca de obicei, probabil singurele doua romance din NY la ora aceea, s-au distrat copios miscandu-si formele pe acordurile celor de la Akcent.

In NY-ul mult prea turistic pentru mine, am putut sa ma bucur cu adevarat de Muzeul Metropolitan de Arta, in care, o data ce ai intrat, timpul dispare, fiind coplesita de impresionanta colectie de pictura, in special cea europeana, unde am putut admira cu orele tablouri semnate Michelangelo, Renoir, Picasso, Rembrandt, Toulouse Lautrec, Vermeer, etc. Muzeul de Istorie Naturala este de asemenea impresionant, o zi nefiind de ajuns pentru a fi vizitat.

Ziua petrecuta pe Coney Island m-a bucurat cel mai mult. A fost incantator sa pot sa-mi bag picioarele in Oceanul Atlantic, cat si sa respir si sa admir atmosfera relaxanta a locului, a oamenilor iesiti cu familia la plaja. Plimbandu-ma pe faleza cu un hot-dog de la Nathan’s in mana, usor temandu-ma ca bestiile de pescarusi de 5 kg sa nu coboare in zborul lor si sa ma omoare, puteam simti in aer un vibe zen, pozitiv, lumea bucurandu-se intr-adevar de viata...

O alta amintire frumoasa cu care am plecat din NY, a fost spontaneitatea momentului cand, ajunse in Greenwich Village, romancele de noi s-au trezit cot la cot intr-un salon de tatuaje, eu fiind tatuata de un Carlos, iar prietena mea de un Juan. Peste o ora sarbatoream la o bere indiana pe nume Taj Mahal…

Cu toate acestea, dornica fiind de o experienta cu adevarat americana , pe care in NY nu pot sa spun ca am trait-o, la invitatia prietenei mele, am acceptat sa parasesc acest oras mai devreme de termen, in speranta unor noi aventuri in statele Colorado si Utah .

Zis si facut! Dupa mai multe escale si zboruri “domestice” pe teritoriul Statelor Unite, m-am trezit in oraselul universitar Fort Collins , din Colorado . Un orasel linistit, in care majoritatea locuitorilor merg pe biciclete, iar traficul este mult prea lent datorita obsesiei amenzilor de circulatie, despre care am auzit ca ar fi destul de usturatoare. Mi-a placut sa descopar multe puburi si berarii, degustand tot belul de beri americane, preferatele mele fiind Easy Street, Blue Moon si Elephant Hill. De asemenea, a fost interesanta experienta degustarii unei beri “home made” pe nume Skinny Dip, a unor baieti care locuiau singuri, in casa carora predomina mirosul de marihuana si in care am fost uimita sa descopar o dezordine mai mare ca la mine acasa. Desi am baut-o, in treacat, nu puteam sa nu ma gandesc daca nu cumva aceasta bere avea si vreun ingredient secret, in afara de cunoscutele hamei si malt…

In Colorado, am avut ocazia sa ajung pe la aprox 4000m altitudine in Muntii Stancosi, pe drumuri in care ne taiau calea elani si reni. Am condus sute de km pe serpentine printre munti, ca apoi sa intram in statul Utah, unde predomina desertul…Norocoasei de mine, inca o data i-au fost date sa vada niste peisaje pe care nu credeam ca ochii mei aveau sa le vada vreodata, aceasta experienta neavand cum sa nu ma apropie si mai mult de Dumnezeu. Simteam libertatea cum imi respira prin pori , cum vantul arid de desert ma mangaia, in acelasi timp impingandu-ma de la spate spre noi aventuri. Astfel, am ajuns in ceea ce se numeste Arches National Park , cat si Goblin Valley , parcuri nationale in care predomina sculpturile naturale din pamant rosu si roci, produse de conditii climatice si vant, canioane, imagini desertice unice.

Din fericire, intr-o ora tarzie a drumetiei noastre, am gasit cazare in ultimul moment la un motel din oraselul Moab , Utah.Peste drum de acesta existand un Steak House, bineinteles ca ne-am odihnit sufletele pentru cateva ore bune, razand in fata unor pahare mari si aburinde de bere rece. Intr-o seara de sambata, eu si prietena mea eram cele mai galagioase si mai fericite persoane de pe pamant.

Cu intarziere de o saptamana, gandul la aceasta “cea mai mare fericire de pe pamant” m-a adus inapoi acasa, dupa mai mult de 25 de ore de schimbat avioane din Fort Collins in Denver, din Denver in Philadelphia, din Philly in NYC, din NYC in Londra, iar din Londra in sfarsit in Bucurestiul pe care nu l-as schimba niciodata cu niciun alt oras al lumii. Dupa imbratisarile de rigoare de pe aeroportul Otopeni, mi-a fost ceruta o guma de mestecat. Unii copii inca mai ravnesc la ciunga americana , de data asta a mea. :)

PS:

Dupa intreaga experienta in acesta tara din “alta lume””, cel mai mult m-am bucurat nu de pamantul rosu pe care am calcat in Utah sau racoarea Muntilor Stancosi din Colorado, nici de privelistea de la etajul 102 al Empire State Building sau de umbra Statuii Libertatii, nici de atingerea Brooklyn Bridge, nici de muzee, nici de fitele inchipuite din Manhattan, nici alte locuri care mi-au atras atentia in mod constant, nici macar pentru dragostea, care stiu ca exista, a lui Dumnezeu pentru mine; ci pentru sentimentul de prietenie adevarata regasit dupa atatia ani, pentru prietena mea.

Desi viata te poate duce in locuri nebanuit de frumoase, locuri poate foarte indepartate in care nici macar nu indrazneai sa visezi ca poti ajunge vreodata, desi ochii parca refuza sa creada imaginile surprinzatoare din fata ta, sau urechile sa auda cele mai desavarsite melodii ale lumii, eu am invatat ca toate acestea nu inseamna absolut nimic, nu iti transmit niciun fior, nicio emotie, vezi culori si nu imagini, auzi sunete si nu muzica, lacrima sau pielea de gaina nu exista, atunci cand aceste trairi nu sunt impartasite cu o persoana draga tie. Desi ma consider o persoana independenta, libera, contest singuratatea, o blamez pentru imposibilitatea intelegerii si trairii vietii in adevaratul ei sens, pentru desertaciunea sufletului, pentru amaraciunea inimii, pentru tot.

Asadar, pe langa indemnul la prietenie, iubire, vreau sa punctez faptul ca, pentru mine SUA nu ar fi fost atat de insemnate, nu as fi putut intelege, simti si atinge locurile in care am calatorit, nu as fi avut ochii intr-adevar deschisi, daca langa mine, in salonul de tatuaj, pe strazi ratacite noaptea tarziu, in pub la berea numarul zece, pe varful Arcului Delicat din Arches National Park, in masina la drum lung, in aer sarind pentru o poza in mijlocul desertului, etcetera, nu exista Oana. :)