In cautarea cefei de porc

Sunt o femeie sociabila. Mi-au placut dintotdeauna oamenii, convesatiile cu persoane noi, locurile noi, glumele noi….

Desi totul este in permanenta nou, in acelasi timp, nimic nu este neschimbat. Peste tot vezi femei cu aceleasi tinute, machiaj si parfumuri perfecte, aceleasi zambete false, fetze triste si obosite. Femeia fatala si ale ei rasete isterice pe ringul de dans, fata mamei de la coada vacii si ale ei lacrimi amare in toaleta: “Fataaaaaaaa, am imbatranit in *ula mea, a inceput sa mi se lase curuuuuu’ ” sau “Nu m-a sunat ala de-aseara, ce prost… Doamne ajuta sa am mai mult noroc in seara asta!” sau “Imi da borshu’ pe nas Ahmed daca afla ca am ramas insarcinata! O sa zica ca am facut intentionat!”, etcetera.

Pentru ca I know somebody that knows somebody, am avut ocazia de curand sa ies la inaugurarea unui club de fitze bucurestean. In cursul serii, dupa un schimb de masini si incurcaturi de genul “unde-i masina, nu-i masina, stai sa parchez, stai sa asteptam sa parcheze”, m-am trezit in mijlocul unor femei frumoase, cochete, cu atitudine de movie-star,….. “mane-pedi” si coafeze toate. Pe doua dintre ele le cunoscusem cu o luna inainte, dar din pacate, pentru ele –evident, nu m-au mai recunoscut. Adevarul este ca intre timp imi facusem breton, ceea ce ma face foooooarte diferita.

Felul in care au luat cu avant clubul mi-a adus aminte de o stire pe care am vazut-o la tv zilele trecute, stire conform careia un supermarket a ieftinit pretul cefei de porc in ultima ora de functionare a magazinului, ceea ce a provocat haos, lumea calcandu-se in picioare, necesitand apoi ingrijiri medicale. Panica in supermarket pentru o bucatica de carne. -exact asa paseau in incapere aceste fete, in forta de zile mari, ca si cum planeta se confrunta cu stare de foamete generala, fiecare dintre ele fiind increzatoare ca ultima bucatica de carne le va apartine.

Galagioase, susotindu-si una alteia te miri ce, chicotind, desi jucau atat de bine rolul celor mai bune prietene, les connaisseurs, adica moi, le-ar fi dat cu drag o mult-prea-meritata Zmeura de Aur pentru prestatie. Desigur, pentru alte prestatii sunt convinsa ca ar putea obtine cu usurinta Oscarul.

Bun. Rochiile “de firma” dar imprumutate scoteau in evidenta ce era mai frumos in ele, bani de cheltuit dar nu-mai-conteaza-ai-cui, erau, si totusi nu am inteles de ce in calea unei nopti frumoase incepusera sa intervina diferite probleme cu adevarat existentiale. Citez cateva afirmatii: “vaaaaaai dar ce muzica nashpa fataaaaa”, “vaaaaaaai dar e prea putina lume fataaaaa” (a se intelege “lume”=barbati) si bineinteles “vaaaaaaaaai fataaaaaaaa”, rostit pitzigaiat. Astfel, la scurt timp dupa spectaculoasa intrare in club, la fel de spectaculoasa le-a fost si iesirea, cand, grupuri-grupuri, fiecare si-a croit drum agale spre BamBoo unde X avea masa, sau Fratelli, unde Y avea masa…Se pare ca in acest prim club, toata ceafa de porc se terminase exact inainte sa le vina lor randul la casa.

Am aflat apoi ca grupul mane-pedi a avut parte de o seara “naspa fataaaaaaa” (sau “naspa vaaaaaiiii fataaaa”) si sincer, ma asteptam. Unele femei sunt atat de plictisite de viata incat nu mai gasesc satisfactie in nimic, traiesc intr-o continua asteptare –asteptarea zilei de salariu, asteptarea soldurilor, asteptarea zilei de vineri, asteptarea verii, asteptarea unei vieti mai bune adica asteptarea de barbat cu bani. Datorita atator zambete si prietenii false, atator preocupari inutile precum manechiura perfecta, kgmele ideale in raport cu inaltimea etc, dispare bucuria din sufletul lor si se instaleaza treptat panica –panica curului lasat, panica barbatului fara de care nu poti trai si nu suna, panica acceptarii unei relatii nepotrivite, panica vietii mai bune care nu vine niciodata.

Cat despre mine, dimineata m-a prins in compania unor prieteni adevarati care nu au intotdeauna kilogramele ideale sau machiajul perfect, dar au zambetul sincer si din inima, iar hainele le sunt stralucitoare in felul lor, desi nu sunt imprumutate. Ei, spre deosebire de mine, au preferat sa nu riste cautand distractie si dragoste in locuri si oameni unde aceasta nu va exista niciodata; au preferat sa mearga la sigur sunandu-si si adunand prietenii lor de toate zilele, prieteni printre care, din fericire, m-am aflat si eu.