Tatal meu obisnuia sa aibe multi prieteni. Copil fiind, tin minte ca apartamentul nostru din Vacaresti colt cu Tineretului gazduia numeroase petreceri, ale caror rasete, glume in timpul jocurilor interminabile de wist, povesti depanate de domni la o tigare buna de foi si barfele doamnelor la o cafea cu aroma de ciocolata…, le aud si acum. Daca ma intreba cineva acum 15 ani cine era cea mai amuzanta persoana pe care o cunosteam, as fi raspuns fara ezitare: tata.
In spiritual acestei educatii primite si al mediului in care m-am maturizat si am evoluat, am crescut ca fiind o persoana sociabila, ale carei principii mizau in primul rand pe apartenenta la grup si prietenie. Nimeni nu credea in prietenie mai mult decat mine.
In scoala generala am cunoscut-o pe Dora: rockerita mult prea slaba, cu parul balai si lung, care purta medalioane de piele cu Anarhia si bocanci pe timp de vara. Inca de pe atunci am devenit nedespartite: o rockerita si o reparita chiuleau impreuna de la ore si isi cumparau tigari Assoss la bucata, pe care le fumau pe dealul din parcul Tineretului si se imbatau crunt furand vin de-acasa, sareau gardul si fugeau din tabere, in sate, pentru a cunoaste baieti si a dansa pe Produgy, ca apoi a doua zi sa fie palmuite de diriginta…Mereu impreuna. Toata scoala 97 de pe strada Viorele auzise de prietenele de la clasa 6D, D de la “destepti”.
Cand am intrat la liceu, impactul cu unii profesori, care mai degraba erau niste imputiti de nazisti, a fost foarte puternic si dureros pentru mine. Daca nu ar fi existat Oana si Raluca, as fi abandonat scoala si probabil in momentul de fata inca as fi lucrat intr-un McDonald’s prin Germania, tara in care, din fericire, nu am ajuns. M-au salvat discutile noastre filozofice saptamanale din fata catorva beri, din La Motoare.
Prima data cand am vazut-o pe Oana a fost in careu; purta o palarie de vanator cu boruri largi, blugi evazati si taiati in franjuri de la genunchi in jos, chitara in spate si manca un morcov. S-a intamplat ca un baiat sa rada batjocoritor de ea, intreband-o, datorita blugilor ei, daca fusese atacata de caini… A raspuns cu zambetul pe buze si la fel de nepasatoare ca intotdeauna ca s-ar fi luptat cu rechinii si ca invinsese. Mi-a placut din prima clipa personalitatea sit aria ei de character, ca apoi sa descoper ca Oana era si incredibil de organizata si ambitioasa. Oana ramane pentru mine cea mai ambitioasa si mai “saritoare la nevoie” prietena.
Raluca era creata imbracata cu hainele largi ale fratilor ei care se certa mereu cu profesorii. De fapt ea nu vroia asta, dar era provocata. De exemplu, datorita convingerilor ei religioase, considera ca profesoara de franceza o discrimina, ceea ce ducea mereu la discutii in contradictoriu intre cele doua. Bineinteles ca noi ceilalti ne bucuram ca orele de franceza treceau mai repede si intr-un mod mai distractiv!
Personalitate rebela si buna crestina, Raluca a fost persoana care m-a indrumat spre credinta in Dumnezeu sic ea datorita careia am pus pentru prima data man ape o carte fara poze, ca sa o citesc. Ma complexa. Pentru a ma ridica la nivelul conversatiei cu ea, primeam indirect motivatia de a deveni o persoana mai buna.
Oana si Raluca mi-au facut cadou de 18 ani primul meu tatuaj,
Pe Roxana am cunoscut-o in fata frizeriei din Gara de Nord, actualmente o mica cafenea. Era printre cele mai frumoase fete pe care le vazusem pana atunci, drept dovada, cu putin timp in urma iesise Miss Boboc in liceul ei. Am mers impreuna intr-o tabara in Eforie Sud, tabara care avea sa ne lege pe viata. Rox este cea mai blanda, mai calda si mai pura la suflet prietena a mea. Ne-am consolat una pe alta la primele dezamagiri in dragoste, m-a invatat mai mult despre importanta familiei, mi-a devenit familie. Ii place sa-mi spele vasele.
Pe handicapata, cum imi place mie sa-i spun, de Mirela, am cunoascut-o pe vremea cand clubul Dumars era in voga, pe boxa. Dansam amandoua pana la epuizare, simtind muzica, realizand inca din prima clipa ca suntem compatibile ca prietene de distractie. Intamplarea facea ca Roxana era vecina de bloc cu Mirela, astfel, pentru cativa ani, toate trei am semnat condica saptamanal in clubul Twice…De cele mai multe ori imparteam toate patul meu de 2 x 2,20 m, fetele ramanand la mine acasa peste noapte, pentru familia mea acest fapt punand la indoiala, nu de putine ori, natura sexualitatii mele. Nun e pasa de nimic: radeam mereu despre orice, petreceam ca nimeni altii, eram nedespartite. Alaturi de aceste fete am descoperit berea, cat si plimbarile cu ambulanta.
Mirela are cel mai molipsitor ras din cate cunosc si cel mai porno mod de a fuma o tigare.
Eram deja la facultate, cand in urma unei reuniuni cu colegii din liceu, mi-a fost prezentata Adriana. Pe aceasta fata micuta, slaba si timida, cu ochi de caprioara, o vedeam rareori pe holurile liceului. Consideram ca imi era total opusa la character: introvertita, nu foarte sociabila si mult prea silitoare si studioasa cu materia scolara. Insa ce mi-a placut la ea, inca de la prima noastra discutie a fost sensibilitatea, finetea si delicatetea tot mai rar intalnite in femeile din Romania.
Prietenia noastra a fost inevitabila, realizand repede ca aveam in comun mai multe lucruri decat as fi crezut. Nimeni nu-mi intelege sufletul mai bine ca Adriana, nimanui nu i-am spus “te iubesc” mai des decat ei. Este sora pe care nu am avut-o niciodata.
……………………………………………………………………………………………..
Cifre: la 13 ani de la terminarea scolii generale, 9 ani de la liceu, 5 ani de la facultate,
s-au implinit 15 ani de prietenie cu Dora, 11 ani cu Roxana, 10 ani cu Oana si Raluca, 8 ani cu Mirela, 4 ani cu Adriana.
In prezent, Dora este Dna M, fiind maritata cu un baiat pe care l-am cunoscut in tabara de la Eforie Sud, in cadrul careia am cunoscut-o si pe Rox. Vorbim rar, ne vedem si mai rar. Vor da petrecere de casa noua la care, din fericire, sunt invitata.
Oana, dupa un master in politica in Massachusetts, Wisconsin, s-a mutat in Chicago avand o slujba banoasa. A incetat sa-mi mai scrie mailuri inca de acum doi ani, iar ultima data cand mi-a scris a fost in interesul propunerii unei afaceri. Dar nu a uitat sa mentioneze ca ii e dor de noi, bineinteles.
Raluca dupa mai multe joburi schimbate, are propria afacere care a absorbit-o total. Este dedicata trup si suflet acestei cause, iar desi locuim in acelasi oras, ne vedem doar de zilele noastre de nastere. Adica vroiam sa spun ca ne vedem mai mult de zilele ei de nastere, caci la ale mele, se mai intampla ca Ralucai sa i se fure telefonul mobil si sa nu poata anunta ca nu apare. Desi avem pasiuni comune -ne place sa calatorim, sa socializam, citim aceleasi carti, ne plac aceleasi filme, ne intalnim (intamplator) la concerte etc., acum cateva luni mi-a marturisit (pe messenger) ca s-a indepartat de mine considerand ca, citez: “nu mai avem nimic in comun”.
Tatuajul ei de acum cativa ani care reprezenta o cruce, acum este soparla. Fumeaza.
Roxana, din interes financiar, s-a mutat inca de acum 4 ani pe o insula in Italia. Lucreaza in doua schimburi ca ospatarita in restaurantul al carui bucatar fara un deget, e prietenul ei. Viseaza amandoi sa-si deschida o pizzerie. Vorbim lunar la telefon, ne vedem anual in luna februarie pentru doua saptamani, timp in care isi doreste, dar nu reuseste niciodata, sa ramana in tara. In ciuda incurajarilor mele, e trista mereu. Nu mai stie sa rada.
Mirela continua sa petreaca in continuare si sa aibe cea mai mare rezistenta la alcool dintre toti cunoscutii mei. Continua sa rada molipsitor si sa fumeze porno. Desi obisnuiam sa ne vedem zilnic la o barfa si la un pahar de cola, Mirela fiind o constanta in viata mea, sunt trei luni de cand si-a facut un nou iubit, adica trei luni de cand nu am mai vazut-o. Stiu ca ma va iubi mereu, cum si eu pe ea, numai ca am invatat sa nu contez niciodata pe prezenta ei fizica. She’s not there.
Adriana are doi ani de cand s-a mutat in Franta. A facut un master in chimie, acum e ladoctorat si o mai asteapta si vrea un post-doctorat. Nu degeaba era ea studioasa in liceu!
Ei bine, din caprioara timida ce era, acum este cea mai sexuala prietena a mea, stiind cel mai bine dintre noi cum se flutura genele in fata barbatilor. A devenit o femeie increzatoare in fortele proprii, sexy si independenta. Primeste des flori.
Ne scriem si vorbim al telefon des, ne vizitam anual. Fie prima maritata dintre noi va deveni nasa celeilalte, fie ne vom incuscri atunci cand vom avea copii. Pana si la distanta una de cealalta, se stie ca vom imbatrani impreuna.
Asternand aceste cuvinte pe hartie, ma simt trista caci iubesc si mi-e dor. In acelasi timp, sunt dezamagita si ofticata pe Timp,Timpul care stie cel mai bine sa raceasca relatiile intre oameni sau sa ii departeze. In niciun caz nu voi vrea sa cred vreodata ca exista alte motive pentru care zambetele din viata mea nu mai sunt atat de intense, dese si sincere cum erau candva… Daca nu ar fi existat Timpul, am fi fost inca pe deal in Tineretului fumand chistoace, inca in tabara la Eforie Sud dansand pe salsa, inca in Twice bucurandu-ne de oferta berii Ursus, inca pe Motoare impartasind ganduri profunde.
Tata nu mai are prieteni. Desi am inceput sa il inteleg din ce in ce mai mult, eu nu voi face niciodata greseala lui de a renunta a spera si a astepta. Daca intr-adevar lumea e un cerc, inseamna ca timpul se va intoarce si in favoarea mea, la un moment dat, corect? Si pana la urma cat de mare poate fi lumea asta ca, in cei 100 de ani de viata ai mei, sa nu-mi revad prietenele zambind?!
Eu astept….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu