Marti.
Discutie pe messenger intre doua blonde dintre zecile ori sutele de mii de blonde naturale sau nu, ce locuiesc in Bucurestiul nostru scump si iubit:
-“Stii ca e ziua surorii noastre vineri?”
-„Dap. Hai la ea!“
-„Um...., hai!“
Vineri.
Calatoria blondelor a inceput in momentul in care si-au asezat fundurile mici si delicate pe locurile 17 A, respectiv B din avionul unei curse Tarom via Roma. Dupa 2a ore de ascultat muzica simfonica din castile casetofonului incorporat in scaune, s-au vazut pe Roma Fiumicino. Apoi au luat trenul spre Roma Termini (centrul orasului). Apoi, la scurt timp, s-au gasit in trenul spre Napoli, la 210 km departare de Roma. Apoi au luat tramvaiul nr.1 cu un euro biletul, tramvai care le-a lasat direct in port. Apoi cu 8,75 euro si-au cumparat bilet de nava in directia Insula Ischia, nava ce tocmai pleca asa ca au trebuit sa fuga, urmand sa se urce pe ea in ultimul moment.
Pe punte, veselie mare! Plecate de la h8 din Bucurestiul nostru frumos si drag, la h14 ajunsesera pe vasul via unei insule termale din sudul Italiei.... bravo lor! Relaxate cum erau si insetate de bere ca de obicei, si-au cumparat cate o Nastro Azzuro. Apoi inca una. Apoi inca una. Apoi, ghici ce!? Inca una! La 75 de poze, cateva beri (la 0,33) si aproximativ o ora si jumatate distanta de portul Napoli, coborau vesele pe insula, cantand mai stiu eu ce cantec idiot de-al lui Nino D’Angelo.
Parea ca reusisera. Nu era chiar greu sa fi blonda!
Ca sa vezi ce!? Dupa o ora de plimbari prin portul insulei, nici una dintre subiectele noastre nu recunostea stradutele, terasele. Cu toate ca mai fusesera pe Insula Ischia cu 3 ani in urma, nu reuseau sa gaseasca statia de troleibuz, trolebuz care urma sa le lase direct in fata restaurantului Il Ritrovo, adica destinatia calatoriei.
Urmatoarea initiativa a uneia dintre blonde, se pare –cea mai luminata la minte, a fost sa intrebe soferul unei masini cum ar putea ajunge la minunata lor destinatie. Raspunsul minunatului sofer (totul si toate erau minunate dupa ce beai bere) a fost un scurt ras batjocoritor, urmat de exclamatia: “Ma nooooooooo……..ragazze voi non siete sul Ischia! Siate sul un altra isola!”. ALTRA ISOLA??? Pana la urma se dovedisera cu adevarat mandre posesoare de par balai…
Normal ca vesnic insetate fiind si-au mai comandat niste beri italiene in asteptarea urmatorului vas spre Ischia!
La ora 18 faceau surpriza surorii lor, intrand in restaurantul unde aceasta lucra. Se scursese timpul cu bucurie mare cand dimineatza de sambata le prinsesera pe cele trei gratzii si minunatii ale naturii, inca band, de data asta vin Mateo (what the fuck!?).
Minunate locuri si peisaje se gasesc pe aceasta insula pe nume Ischia! (Am vorbit cu cele 2a blonde si recomanda cu caldura romanticilor sa mearga acolo sa se iubeasca in natura, printre flori si langa apa marii turcuaz).
Dupa 3-400 de poze, “n” rasete cu lacrimi (cateodata cu pipi), “n” beri de Italia, “n” propuneri de cafele de la barbati, “n” imagini cu care si-au clatit ochii cele doua blonde, duminica la h6 erau in cabina capitanului navei de intoarcere in portul Napoli, capitan ce, bineinteles, era dispus sa le ofere MULTE cafele. “Vai, dragutul de el! Ce draguti, sensibili si amabili sunt italienii!”, spuse una dintre blonde.
Din port -tramvai spre gara. Din gara -tren spre Roma.
Roma: orasul chinezilor, americanilor si nemtilor.
Nu exista liniste. Exista blituri de aparat de fotografiat; exista lemne sau tuburi de plastic intinse in sus de catre ghizi, acestea avand la capat esarfe colorate, culorile lor hipnotizand parca multimea de turisti disperati sa nu isi piarda grupul; exista cozi de ore intregi la intrarea in muzee, muzee a caror nume nu sunt stiute de majoritatea celor care le viziteaza; exista multe voci si multe limbi straine ce se aud in acelasi timp ( toate luate separat obositoare fiind, va dati seama cum suna impreuna!?)....Ordine si disciplina. Chinezii merg unul in spatele celuilalt si rad parca mereu, nemtii mananca sendvisuri numite aici “panini” (adica paine pe paine), iar americanii se opresc la umbra copacilor si isi transpira hainele de grasi ce sunt.
Revenind la delicatele si finutele noastre bucurestence, continui povestea noastra adaugand faptul ca ele si-au vazut de drumul lor, de lumea lor roz in care se aflau. Nici ploaia nu le-a determinat sa nu faca poze sau sa nu rada. Cand toate erau intunecate in jurul lor, ele erau colorate. Ele erau soarele atunci cand ploua. Muoa, ce buna e asta!
Iata ca “Soarele” a apus la ora 19, 25 seara, cand avionul de duminica urma se le aduca din nou pe meleagurile frumosului si dragului nostru Bucuresti.
Normal ca de blonde cu multa bere italieneasca in sange ce sunt, erau sa piarda avionul! Drept dovada ca au ajuns cu intarziere, ghici ce!? Nu mai erau locuri la clasa economy, asa ca au fost sacrificate si trimise direct la clasa business, unde le asteptau fresh-ul de portocale si branzeturile frantuzesti servite cu struguri negrii si siroposi…..
Eh, viata de blonda! ;;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu